Monday, April 30, 2007

Cat o sa mai continue violenta in Irak?

In fiecare zi cand imi citesc mailul si stirile de pe YahooNews gasesc un articol care sa contina : 19 oameni au murit ieri in Bagdad, 23 de morti si 12 raniti in Irak, 15 militari britanici rapiti in Irak etc.
Nu pot sa nu ma intreb ce se intampla acolo?! De curand am aflat ca Irakul este cel mai periculos loc pentru jurnalisti - 61 de oameni de presa au murit in timp ce acoperau conflictul din Irak. Mai mult de 65% dintre acestia erau de originie irakiana. In timp ce atentia presei internationale se concentreaza asupra atacurilor asupra jurnalistilor straini, cea mai mare presiune se exercita asupra jurnalistilor irakieni. Probabil ca toata lumea stie ca Bagdadul este cel mai periculos loc din lume dar este de doua ori sau de trei ori mai periculos pt jurnalisti, pt ca f multi din oamenii de acolo nu inteleg scopul si rostul lor. Probabil ca unii se tem de ei pt ca ii cred dusmanii lor.
In ceea ce privesc trupele din Irak se pare ca o parte din cele romanesti vor fi retrase, Ucraina deja si-a retras militarii, Polonia isi prelungeste prezenta in Irak iar Italia a hotarat sa isi retraga toate trupele.
Cat o sa mai dureze acest razboi? Cum o sa se termine? Care o sa fie urmarile razboiului? Cred ca toata lumea vrea sa stie...
In cartea "The best war ever" este prezentata problema acestui conflict care pare a nu se mai termina niciodata....

Tuesday, April 24, 2007

Ziua Independentei in Israel


Peste un an, Israel o sa aiba 60 de ani. Cine ar fi crezut?
Din 1948, Israel si-a multiplicat populatia de 10 ori, si-a facut o productie nationala la un standard occidental si un stil de viata american, in inima celui mai periculos loc din lume, inconjurat de inamici, lovit de teroare, cu un razboi in cel putin fiecare deceniu. Nu exista alta tara care sa reuseasca ceea
ce Israel a reusit cu inceput teribil de “zgomotos”, cu greutati grele pe umeri, in cea mai dura vecinatate.
Israelienii pot tine capul sus pentru asta. Si totusi nu sunt acolo unde trebuie inca... Intr-un an o sa aiba 60 de ani vechime, o varsta cand oamenii se pregatesc sa iasa la pensie, isi scriu testamentul sau se uita la polita de asigurare.
In Israel, drumul pana la odihna este inca lung. Israelienii sunt considerati patriotici mai mult decat e normal. E o greseala. Nu este alta natie cu o asa ura de sine. O putem vedea peste tot. In politica, in media, in trafic.
Exista soferi care conduc mai prost ca israelienii, dar nu sunt mai rautaciosi ca aici. Numai aici, cand cineva incearca sa se bage in trafic in fata ta, celalalt o sa faca totul ca sa impiedice asta. In Europa, un semnal scurt cu faza lunga arata ca soferul din fatza ta te lasa sa te bagi. In Israel, exact opusul. Nu vei indrazni sa te strecori. Soferii din Europa conduc ca sa bucure de drum si bineinteles ca sa ajunga la destinatie. In Israel, conduci ca sa ucizi.
In restul lumii, cand cineva reuseste, castiga la bursa sau la loterie, toata lumea se bucura pentru el. In Israel, asteapta doar sa “cazi”. Numai atunci incepe adevarata bucurie.
Cand se schimba israelienii? In razboi. Atunci ei se comporta complet diferit. Peste noapte, se transforma in cea mai prietenoasa tara din lume. Solidaritatea creste in copaci si zboara pe strazi. Toata lumea este favoarea celuilalt, amabili in trafic, zambesc, ajuta. Sub bombardamente, toti sunt prieteni. Isi daruiesc inimia si sufletele, sunt voluntari, impart tot ce au.
Totul se dizolva in 15 minute dupa ce razboiul se termina.
Asa ca poate nu e imposibil, ca in ultimul in an inainte de aniversarea de 60 de ani sa incerce sa opreasca rasa sangeroasa? Nu fiecare drum pe autostrada este un razboi. Nu fiecare rivalitate trebuie sa fie o amenintare de viata.
Israelul are un satelit in spatiu, singurul sistem de blocare a rachetelor nucleare din lume, o industrie hi-tech de prestigiu, castigatori al Premiului Nobel si chiar medalii olimpice.
Insa, Israelul nu are o granita normala. Nimeni nu stie unde Israelul incepe si unde se termina. Israelul trece de la un razboi la altul, de la alegeri la alegeri, nimic nu e planificat, totul este la intamplare, desfasurandu-se cu o lunga improvizatie si o pura coincidenta.
Israelul este o tara fara nici o tinta. O natiune confuza. Se poate rezolva chiar si anul acesta. Inainte de aniversarea de 60 ani. Este nevoie doar de o tinta comuna...

Monday, April 23, 2007

Masacru la o universitate din America



1966 - Charles Joseph Whitman (25ani) a omorat 13 persoane intr-o universitate din Texas.
1999 - Dylan Klebold (17 ani) si Eric Harris ( 18 ani) au ucis 12 persoane si au ranit alte 31, in campusul unui liceu din statul american Colorado. S-au sinucis la scurt timp dupa atac.
16 aprilie 2007 - Cho Seung-Hei a omorat 32 persoane si a ranit alte 21 in campusul Universitatii Virgina Tech din statul Virginia. S-a sinucis in holul facultatii dupa atac.

Ce i-a determinat pe acesti studenti la asemenea acte de violenta? De ce oameni nevinovati trebuie sa plateasca pt asta? Cat de usor este sa iti procuri o arma in SUA?
Si multe alte intrebari o sa urmeze dupa acest masacru ...

Sunday, April 22, 2007

Cea mai buna alternativa la Codul lui Da Vinci?


"Manuscrisul lui Omega" sau "cea mai buna alternativa la codul lui da Vinci" este scrisa de australianul Adrien d'Hage. Poti spune ca opera lui d'Hage este mai bine scrisa dar predecesoarea este mai captivanta. Avand in vedere ca autorul are studii de cultura si civilizatie araba si islamica, "Manuscrisul Omega" face o radiografie amanuntita a razboiului israelo-palestinien si a separatismului si fundamentalismului. O dovada vie ca ceea ce nu intelegem intr-adevar exercita o mare atractie decat evenimentele de care ne lovim la tot pasul in jurnalele de stiri. "Codul lui Da Vinci" ne transpunea intr-o lume magica, unde misterele si cifrurile ne faceau sa nu lasam cartea din mana ore in sir.
Cartea nu trateaza doar situatia conflictuala din Orientul Mijlociu sau modul in care este resimtita religia la 2000 de ani de la nasterea lui Iisus si rezultatele recente privind structura ADN-ului. Romanul se contureaza in jurul manuscrisului Omega pe care, potrivit scriitorului, Biserica Catolica incearca de jumatate de secol sa il tina departe de ochii publicului larg.
Papirusul, care face parte din seria de manuscrise eseniene gǎsite la Qumran, pe malurile nordice ale Mǎrii Moarte, este cel care suscitǎ cel mai mult imaginaţia, „purtǎtor al unui mesaj revelator pentru umanitate, un avertisment teribil pentru civilizaţie”. Sceptic, nu poţi sǎ nu te întrebi dacǎ manuscrisul este real sau dacǎ este doar produsul foamei devoratoare a omului de a presǎra mistere în legǎturǎ cu originea, credinţa şi destinul sǎu.
Naraţiunea este brǎzdatǎ de flashback-uri explicatorii pentru starea de fapt prezentǎ, personajele fiind strâns legate unele de altele. La un pol se aflǎ cǎutǎtorii adevǎrului, mireni şi clerici deopotrivǎ, neobosiţi şi neclintiţi în elanurile justiţiare şi dorinţa de neechivoc, deconspiratori vehemenţi ai pǎrţii adverse, reprezentate de mai-mari ai Bisericii Catolice, Pǎrinţii Vaticanului, mustind de secrete bine pǎzite, mânaţi de impulsuri meschine, histrioni, delapidatori implicaţi în afaceri obscure cu mafia şi criminali înveteraţi.
O multime de consideratii legate de cele aparute in Codul lui Da Vinci a lui Brown sunt intalnite si aici: mariajul dintre Isus si Maria Magdalena, existenta unei Evangelii a acesteia din urma ( si convigerea ca manuscrul ar putea face lumina cu privire la aceste aspecte), precum si vehicularea ideii ca religiile dominate de principiul masculin au facut si vor in face in continuare mult rau - profetiile despre sfarsitul lumii sunt sumbre: schimbari ale temperaturii, cutremure etc - daca nu se face intoarcerea catre credinta anticilor care slaveau echilibrul itnre zeitatile masculine si feminine.
Trei probleme majore reies din acest roman: este Biserica Catolica demna de incredere din moment ce (posibil) pastreaza in taina o serie de documente despre trecutul nostru ca civilizatie? Exista un alt plan maret, in afara de anihilarea totala, in razboaiele crunte duse de cele trei mari religii ( crestinism, iudaism si islamism), fiecare sustinand ca este purtatoare adevarului absoult? Si, in final, cat de mult ne altereaza spiritual posibilitatea unui Isus participant cu drepturi depline la viata societatii?

Saturday, April 21, 2007

Mai multa istorie: Israel,Palestina si terorism

Hai sa examinam mai indeaproape conflictul israelo-palestian si sa vedem de ce cauza palestiana este atat de populara in lumea araba ( si in Europa). De fapt, aceasta cauza este atat de populara incat un segment important din lumea araba este dispus sa ii “ierte” pe teroristii palestineini, numindu-i mai degraba “luptatori pentru eliberarea Palestinei”. Dar, cum am mentionat mai devreme, terorismul nu ajuta nici o cauza, si daca cineva sustine cauza palestiana, atunci ar trebui sa condamne terorismul, care nu a facut nici un bine pana acum palestinienilor, ba dimpotriva.
Chiar daca eliberarea Palestinei nu reprezinta motivul adevarat al lui Osama bin Laden, conflictul israelo-palestian este in mare pare responsabil pentru aparitia terorismului modern. Israelul este o tara care lupta cu terorismul de cateva decade bune si fara prea mult succes ( desi serviciile secrete israeliene impiedica majoritatea atentatelor, Israelul nu a facut nimic pentru a inlatura cauzele care ii determina pe unii palestieni sa folosesca terorismul, asftel incat numarul celor care sunt dispusi sa se alature gruparilor teroriste creste pe zi ce trece).
Israelul de astazi avea in 1880 cam 5% din populatie evrei si se numea Palestina. Datorita miscarii zioniste, procentul creste la 12% pana in 1914. In 1923, regimul colonial britanic decide crearea unui stat evreu in Palestina, insa continua sa limiteze imigratia evreilor si cumpararea de pamanturi.
In urma persecutiei everilor din Europa, din ce in ce mai mult decid sa emigreze in Palestina. Restrictiile britanice au ramas in vigoare pe perioada razboiului si dupa aceea, insa multi imigranti au ajuns in Palestina pe cale ilegala. Acesti imigranti reusesc sa creeze bazele economice si sociale ale viitorului stat Israel.
In 1947, ONU adopta o rezolutie prin care Palestina ( acum cu o importanta populatie de evrei) urma sa fie separata in doua state, unul evreu (cu alb pe harta) si unul arab (gri si rosu pe harta). Arabii, considerand ca nu ei trebuie sa plateasca pentru crimele Europei impotriva evreilor, nu au acceptat crearea statului Israel si l-au atacat de indata ce si-au declarat independenta. Arabii insa au pierdut razboiul, statul Israel si-a extins teritoriul (anexand zonele gri) si au reusit sa expulzeze mare parte din populatia araba din teritoriul sau. Statul arab care ar fi trebuit sa fie creat a fost practic impartit intre Israel si vecinii sai Egipt si Iordania, Egiptul ocupand Gaza si Iordania ocupand Cisordania.
In anii 1940 grupari extremiste arabe si israeliene au folosit terorismul, care a avut un impact important in desfasurarea ostilitatilor.
Un nou razboi in 1967 lansat preventiv de Israel ca raspuns la alte incidente militare s-a soldat cu o infrangere a arabilor. Un nou razboi in 1973, lansat de Egipt si Siria a avut acelasi rezultat. Dupa cum am mentionat , statele arabe au primit arme de la URSS si Israelul de la SUA, iar superioritatea tehnologiei americane si-a spus cuvantul. Tratatele de pace cu Egiptul si Iordanaia au lasat Gaza si Cisiordania (pe care le numim azi Palestina) sub ocupatie israeliana – unde sunt si astazi. De asemenea, o portiune mica de teritoriu sirian este inca sub ocupatie (inaltimile Golan).
Rezultatul acestor infrangeri a fost ca din 1967 palestienii din Gaza si Cisiordania s-au trezit sub ocupatie si fara nici un mijloc de a lupta impotriva Israelului. Asftel, diferite grupari palestieniene au inceput din ce in ce mai mult sa foloseasca terorismul. Initial, au fost deturnate avioane pentru a atrage atentia lumii. Aceste incidente nu s-au soldat cu victime, insa lucrurile s-au schimbat in 1972, cand atletii israeli au fost rapiti si omorati la Jocurile Olimpice de la Munich. Aceste grupari teroriste nu erau insa islamice ci mai degraba nationalist-seculare sau marximist-leniniste si erau sustinute de state arabe si URSS. Gruparile islamiste apar insa destul de curand, sustinute si de noul regim din Iran – cel mai bun exemplu fiind Hezbollah in Liban. Hamas si Islamic Jihad, cele mai importante organizatii palestiene din ziua de astazi care folosesc terorismul au la o baza o ideolgoie islamica.

Friday, April 20, 2007

Putina istorie:terorismul


Razboiul rece a creat aliante de convinienta. SUA sustinea Israelul în Peninsula arabica si gruparile fundamentaliste islamice din Afganistan. Cu alte cuvinte, multi din teroristii din ziua de astazi au fost ajutati si antrenati de SUA acum 20 de ani. Americanii au finantat si au ajutat in diferite feluri gruparile islamice in Afganistan pentru ca acestea erau cele mai bine pregatite pentru a lupta impotriva invaziei sovietice. Decizie corecta, pentru ca rusii au suferit o infrangere usturatoare in fatza “mujahedinilor” si au fost nevoiti sa se retraga din Afganistan. Mai mult, aceasta infrangere a fost un factor important in prabusirea imperiului sovietic.
Razboiul din Afganistan (1979- 1989) a avut un sfarsit fericit. Trupele ruse s-au retras si Uniunea Sovietica s-a prabusit , iar Afganistanul era liber din nou. Sau nu? In 1989 rusii au lasat in Kabul un guvern comunist pe care au continuat sa il sustina. Mujahedinilor le-au mai trebuit cativa ani pana sa cucereasca Kabulul. Apoi diferitele factiuni etnice si tribale au inceput sa se razboiasca intre ele pentru controlul diferitelor regiuni.
Din acest haos, in 1994 a aparut gruparea Taliban, cu o interpretare extrema a Islamului, sustinuta de Pakistan. Talibanii au cucerit capitala Kabul in 1996, insa nu a reusit niciodata sa controleze toata tara (controlau cam 90%). Talibanii cu interpretarea lor extrema a islamului s-au inteles bine cu razboinicii lui Osama Bin Laden si s-au ajutat intre ei. Ramasi in cautare de o noua cauza dupa infrangerea rusilor si comunistilor, razboinicii deveniti terorisiti au gasit noi conflicte in care sa se implice, din Cecenia pana in Filipine si Africa, si o baza in Afganistan.
Osama bin Laden a devenit “America's most wanted” inca din 1998, cand Al Quaeda a organizat doua atacuri majore impotriva ambasadelor din Kenia si Tanzania ( soldate cu sute de morti, marea majoritate africani care se aflau in zona din intamplare). Presedintele Clinton a comandat atacuri puternice impotriva taberelor de antrenament ale teroristilor din Afganistan, insa acest lucru nu a afectat prea mult Al Quaeda.
De ce ar avea Osama Bin Laden cu America, care il sustinuse in razboiul impotriva rusilor? Fireste, Osama Bin Laden are ceva cu toti care nu sunt extremisti ca el. Intr-o caseta video din 30 octombrie 2004 Bin Laden zice :”sa ne zica Bush de nu am atacat, spre exemplu, Suedia”. Motivele care le da pentru atacuri sunt: America sustine Israelul – in caseta el mentioneaza atacul Israelului asupra Libanului din 1982 ca moment important in hotararea de a ataca America; ocupatia Palestinei de catre Israel este un alt motiv des mentionat – America are trupe in Arabia Saudita (“tara sfanta” pentru musulmani si tara de origine a lui Bin Laden) si America sustine regimuri seculare arabe ( dictaturi sau monarhii) – care nu se inteleg prea bine cu fundamentalistii islamice.
Sunt acestea adevaratele lui motive? Evident ca nu! Aceste “cauze” sau “creante” sunt populare in lumea araba (si nu numai) si Bin Laden le foloseste pentru a castiga suport, recruti si fonduri. Totodata, este de la sine inteles ca terorismul de orice fel nu castiga simpatizanti pentru o cauza, si cand teroristii cer lucruri pentru “ palestieni” fac mai mult rau decat bine palestienilor.

Thursday, April 19, 2007

Are terorismul sustinatori in lumea araba?

Trebuie subliniat ca cei care sustin terorismul de tip Al Queda reprezinta o proportie infima din cei peste un miliard de musulmani din lume.
In lumea araba oamenii au o parere contradictorie fata de SUA. In primul rand, multa lume priveste America cu admiratie, probabil la fel cum si romanii privesc America. Pe de alta parte, SUA este vazut ca un aliat al Israelului. Lucru indiscutabil: SUA a blocat nenumarate rezolutii ONU care ar fi sanctionat Israelul si mare parte din puterea militara a Israelului se datoreaza ajutorului ( tehnic si banesc) american. Aceasta relatie preferentiala a Americii cu Isreaelul se trage din politica Razboiului Rece.
Tarile arabe erau sustinute de blocul sovietic ( Romania avea relatii economice importante cu lumea araba), iar America a sustinut “partea cealalta” - Israelul.
In timpul atacului terorist din septembrie 2001 Siria era practic inca in razboi cu Israelul ( a fost semnat doar un tratat de incetare a focului, si nu un tratat de pace), de aceea nu e de mirare ca mai multi oameni de acolo erau de parere ca America “ a cules ce a semanat” si poate chiar le parea bine. Insa trebuie delimitat clar diferenta dintre “America” si “oamenii” care au au avut de suferit in atacurile teroriste. Cu alte cuvinte, oamenii din lumea araba sustineau “ nu e rau ca America a fost atacata, dar e groaznic ca au fost victime si suferinta”.
Concluzia: multi arabi sunt anti-americani, cum multi francezi sunt anti-americani. Aceasta nu inseamna ca ei sustin terorismul. Mai mult, anti-americanismul arab se reduce deseori doar la anti-politica-externa-americana (adica America este altfel apreciata).

De ce terorism?

Terorismul islamic a capatat o foarte mare atentie in urma atacurilor asupra SUA din 11 septembrie 2001. Desi toata lumea condamna ( pe buna dreptate) terorismul, nu multi ii inteleg cauzele. In cele ce urmeaza voi incerca sa raspund la intrebarile “ de ce terorism?” si “de ce islamic?”.
Terorism islamic???
Asocierea actiunilor unor grupari teroriste ca Al Quaeda cu Islamul in general echivaleaza cu asocierea IRA ( binecunoscuta grupare terorista din Irlanda de Nord care a folosit atentate soldate cu moartea a sute de civili pentru a-si atinge scopurile politice) cu catolicismul in general. Grupari teroriste ca Al Quaeda sustin ca sunt islamice si folosesc islamul pentru a recruta membri, insa prin actiunile lor teroristii incalca princiile de baza ale islamului, si deci nu se pot numi musulmani.
Coranul, cea mai importanta sursa de autoritate in Islam condamna in mod clar terorismul, spunand ca daca cineva omoara un om nevinovat, este ca si cum a omorat toata umanitatea, si cine salveaza o viata e ca si cum a salvat intreaga umanitate (Coran 5:32). De asemenea, nici in razboi coranul nu permite vatamarea civililor sau distrugerea bunurilor acestora.
Cu alte cuvinte, “terorismul islamic” nu e deloc “islamic”!

Tuesday, April 17, 2007

Ce e atat de diferit in Taramul Fagaduintei?


Am inceput sa va povestesc cum a debutat mutarea mea in Tel Aviv... M-am simtit datoare cu explicatii atata timp cat v-am bagat in ceata si v-am spus ca totul e destul de diferit fata de Romania. De ce? O sa imi spuneti voi dc am dreptate sau nu...
Acum cateva zile am avut o conversatie cu un evreu din New York care se stabilise in Tel Aviv de cativa ani buni. Si bineinteles, ca toata lumea care ma intalneste primul lucru a fost sa ma intrebe cum mi se pare in Israel. De obicei, raspund politicos ca imi plac la nebunie vremea, mancarea si restaurantele dar ca situatia poltica ma sperie putin, nefiind invatata si reactionez altfel in comparatie cu cei care sunt nascuti aici. Dar de data asta, am simtit ca pot fi mai libera si ca nu l-as jigni dc i-as spune cu adevarat ce cred. Primul lucru care mi-a venit in cap a fost sa-i spun ca nu ma pot obisnui cu agresivitatea oamenilor. In trafic, toata lumea crede ca strada ii apartine; in cluburi, toti te imping, te calca pe picioare, iti dau coate ca sa treaca si niciodata nu isi cer scuze; la lucru, toti vor sa lucrezi cat mai bine si cat mai mult, dc e posibil sa te muti la birou. In general, israelienii vor sa fie primii dar din pacate toti vor asta si uneori se creaza un haos. Bineinteles, i-am explicat ca asta e doar un unghi din care privesc lucrurile. Pe de alta parte, am fost surprinsa cat sunt de evoluati in alte domenii, foarte profesionalisti, iar majoritatea populatiei ( incluzand vanzatorii de la magazinul din cartier) vorbeste engleza fluent.
Tipul a inceput sa zambeasca si s-a uitat la mine nelamurit. "Cum ai vrea sa fie israelinii? Relaxati si sa se comporte ca si cum nimic nu s-a intamplat?!". Mi-a adus aminte de ce vecini "iubitori" sunt inconjurati. In nord, Libanul si Siria, in est, Iordania, in sud-vest, Egiptul si Gaza si in centru, alte teritorii palestiene ocupate. Nu intelegea de ce ma mir ca oamenii sunt "alftel".
Dar pt mine, TOTUL e altfel. Majoritatea populatiei merge in armata dupa ce termina liceul, adica in jurul varstei de 18 ani. Baietii pentru 3 ani iar fetele 2, iar antrenamentul de baza dureaza intre 1luna si 1an pt baieti si 1 luna pt fete. Doar persoanele cu probleme serioase de sanatate nu trebuie sa treaca prin stagiul militar.
Weekendul este considerat vinerea si sambata, iar de vineri dupa-amiaza toate magazinele sunt inchise! Asta a fost cel mai greu lucru cu care a trebuit sa ma obisnuiesc :))!!! Si multe alte lucruri la care te adaptezi asa de greu...pt ca am obisnuita altfel..
But that's all for now, folks!

Monday, April 16, 2007

Welcome to the Middle East!

M-am tot gandit cu ce sa incep si sa fie ceva inedit si de actualitate...Si m-am gandit ceva pana sa im dau seama ca nu trebuia sa caut niciunde, nici la Stirile de la ora 17.00, nici pe Internet, nici sa-mi fac abonament la Libertatea. Totul era foarte simplu. Si poate de asta nu mi-am dat seama, pentru ca de multe ori cautam lucrurile prea departe si sunt atat de aproape, sunt prea evidente si usor de gasit...
Destul cu suspansul :)! Am decis sa va scriu despre mine, despre viata, despre violenta si terorism... De ce asta? Pentru ca acum un an am aflat cum e sa o iei de la zero intr-o tara in care cele mai multe lucruri le afli de la CNN. Asa ca m-am gandit sa va povestesc cum arata lucrurile in realitate si nu cum sunt prezentate in media si cum e sa simti pe pielea ta un razboi si experienta de a trai intr-un loc unde totul e "alftel".
M-am gandit sa va spun cum e sa te adaptezi intr-un loc unde mentalitatile oamenilor sunt atat de diferite si lucrurile care tie ti se par de necrezut pt ei sunt the usual stuff! Ei nu sarbatoresc Craciunul si Pastele, insa au Hanukka, Pesah, sarbatoresc Anul Nou prin luna octombrie, insa majoritatea sarbatorilor sunt cele in care comemoreaza "zilele negre" din istoria tarii - pentru soldatii pierduti sau cer iertare pentru toate greselile facute in timpului anului.
To make a long story short, anul trecut in anul 2006, m-am mutat in The Holly Land, mai precis in Tel Aviv! Lucrurile nu au decurs exact cum as fi dorit. La numai o saptamana, Israelul a inceput razboiul cu Libanul. A fost un "welcome to Tel Aviv" la care nu m-am asteptat!
Cum am invatat sa traiesc intr-o tara cu o cultura atat de diferita o sa aflati pe acest blog. Si sper ca o sa intelegeti ce m-a determinat sa fiu atat de interesata de geopolitica, de istorie si tot ce inseamna terorism si acte nejustificate de violenta!
to be continued...