Friday, October 12, 2007

Niciun loc nu e perfect?!


Am petrecut 5 zile in Hamburg si pot spune ca nu imi pare rau...Nici nu as avea de ce. Pare orasul ideal dc simti nevoia de o viata boema si vrei liniste. Nu e chiar Toscana la care visez in fiecare noapte, insa e unul dintre cele mai civilizate orase in care am fost. Eram in masina si ma plimbam prin oras de la o intalnire la alta cand mi-am dat seama ca e ceva care ma deranjeaza. Si atunci mi-am dat seama ca nu era nicio problema. Doar ca era prea multa liniste...Nu am auzit niciun claxon zilele astea, nu am asistat la nicio cearta in trafic si nu am auzit pe nimeni sa se injure ca nu i-a dat prioritate. Pentru ca acolo toata lumea iti da prioritate - indiferent dc esti pe bicicleta, daca esti pieton sau dc esti cu masina. Nimeni nu te claxoneaza la semafor in prima secunda cand s-a facut verde. Toata lumea te respecta.
Ce am mai observat? Toate masinile luxoase care sunt pe aici. Am vazut intr-o zi mai multe masini Porsche Carrera decat am vazut pana acum toata viata mea. Si bineinteles BMW si Mercedes. Normal. Eram la ei acasa.
Am mai descoperit ca shoppingul in alta tara iti da mult mai multa satisfactie decat dc ai merge la cumparaturi in propria tara. De ce? Inca nu am nicio explicatie dar un lucru e cert. Cumperi cu mult mai multa pofta in alta tara. Si nu e prima data cand mi se intampla...Cand ma intorc in tara si vad ca mi-a scazut creditul considerabil incep sa o citez pe Britney Spears : "Ooops, I did it again!"
Am uitat sa va spun ca nu am vazut nicio cladire veche! Nici macar una!!!
Deci, daca in Hamburg e multa liniste si verdeatza, nu sunt probleme in trafic, toata lumea te respecta, mersul la cumparaturi e super, arhitectura e impresionanta, mancarea e delicioasa, ce lipseste? Soarele! E deja a treia oara cand vin aici si nu am vazut nicio raza de soare! Ba mai mult, m-am trezit intr-o dimineatza si am crezut ca urmeaza apusul. Majoritatea timpului norii acopera cerul si creaza o atmosfera apasatoare. Primul lucru la care m-am gandit cand am ajuns aici a fost la poezia "Plumb" al lui George Bacovia.
Pentru mine, o vreme buna e un factor f important pentru o zi reusita. Imi iau energia, voia buna si optimismul de la soare!
Ador orasul Hamburg! Dar un lucru e sigur! Nu as putea locui aici niciodata!

Tuesday, October 2, 2007

In loc de "A fost odata ca niciodata..."

A fost odata ca niciodata o fata care nu a mai scris din mai pe blogul ei! Si dorinta ei de a scrie pe blog crestea pe zi ce trecea, cat a altora in 10 ani! Dar ea era foarte foarte ocupata...
Lasand gluma acum...Ce am facut toata vara de am fost asa ocupata? Pai, am terminat Facultatea! Gizas!! Finally! Am fost asa stresata cu licenta si toata lumea incerca sa ma calmeze ca nu o sa manance nimeni nici la oral nici la scris. Ai mei nu mai puteau sa stea in casa cu mine, prietenii se faceau ca au uitat ca ma sune, logodnicul se dadea ocupat de dimineata pana seara si s-a si lasat de fumat pt mine - pentru o scurta perioda de timp, ce-i drept, dar a fost o supriza frumoasa!
A urmat "o nunta ca-n povesti" dc ar fi sa-i citez pe unii, care nu a durat 3 zile si 3 nopti, ci doar o zi si o noapte... Nu imi aduc aminte nici de jumate din lucrurile care s-au intamplat, iar jumate din the "funny stuff" nici nu le-am vazut.
Asa ca dupa ce am asteptat o luna, am primit dvd-urile cu filmele si pozele si mi-am adus si eu aminte ce a fost acolo... A fost frumos, frumos de tot...dar a trecut! Si dupa ce a trecut timpul, mi-am dat seama ca nu e drept ce se intampla. Muncesti cateva luni bune inainte pentru evenimentul vietii tale -adica zeci de mii de telefoane, inca o suta de mii de sms-uri, tzipi la toata lumea pentru cel putin o luna, plangi in fiecare seara ca nu iti iese nimic bine si nimeni nu te iubeste, ai cosmaruri cel putin o data pe saptmana cum ai ajuns la nunta si nu mai e nimeni in afara de tine, cum incepe o furtuna si ia toate acoperisurile de la cladiri, aranjamentele florale zboara - mai rau ca in November Rain, cum in loc de mirele vietii tale apare vanzatorul de la ziare care iti zambeste in fiecare dimineatza etc etc Pentru o zi si o seara. Pentru cateva ore care trec atat de repede .
Nu stiu altzi cum sunt dar eu cand am vazut ca e 5 dimineatza, ca am rochia murdara (nici dc as fi fost la munca la camp nu era asa), ca nu mai pot merge de durere de la cat am dansat si ca tipii aia dragutzi imbracati care umbla de colo colo sunt doar chelnarii si nu invitatii de la nunta, m-a apucat depresia.
Muncesti atat de mult timp si se termina atat de repede! De fapt, toate lucrurile frumoase dureaza putin si nici nuntile nu fac exceptie!
Pe de o parte, a fost frumos si avem amintiri de neuitat, dar pe de alta parte, dc stiam in ce ma bag...as fi ales varianta cu o ceremonie pe plaja doar cu cei dragi :)
Lasand pregatirile deoparte, dupa nunta, ai nevoie de inca o luna sa te incarci cu energie, sa iti revii back to normal.
Dar luna de miere din Capri ne-a ajutat sa ne revenim si ne-a dat energie pozitiva pentru cel putin inca o nunta...

If Not Now, When?

"If Not Now, When?" este un roman scris de Primo Levi, o poveste adevarata inspirata din viata unor rusi, polonezi si evrei, care sunt partizani si sunt prinsi de inamici in al doilea Razboi Mondial. O carte pe care nu apucat sa o citesc, insa am vazut-o pe masa si m-a facut sa ma gandesc la blogul meu. Si atunci am zis: Daca nu acum, atunci cand?
Dupa 5 luni de "disparitie neexpliblicabila" ma intorc la blogul meu "Give Me the World..!". De ce dupa atat de mult timp? Pentru ca s-au intamplat atat de multe evenimente in viata mea incat nu am avut timp sa respir. Normal ca imi puteam gasi timp sa scriu dar mereu ne dam ocupati si uitam sa facem exact lucrurile care ne fac placere. Sa fiu sincera, trebuie sa fiu in dispozitia necesara ca sa pot sa scriu. Si trebuie sa recunosc ca am avut nevoie de timp sa imi incarc bateriile.
Am inceput blogul pentru ca am vrut sa o impresionez pe profa de la RPI ( Rel Publice Internationale) dar am sfarsit prin a ma impresiona pe mine insumi si a-mi impresiona prietenii ( si nu numai ) prin post-urile mele. Am aflat cat de rewarding poate fi sa impartasesti cu altii ceea ce simti, ce traiesti, am descoperit cat imi place sa scriu si sa ma exprim. Urasc sa scriu de mana si poate de asta uitasem ce bine e atunci cand iti pui gandurile in ordine. Da, e super cool sa ai jurnalul tau online!
Nu am reusit sa o impresionez totusi pe profesoara, dar nu mai am nevoie de aprobarea ei oricum. Asa ca totul o sa fie mult mai personal, o sa pun mai multe poze si o sa povestesc mai mult despre ce inseamna sa traiesti in Israel. Mai mult, am un program f incarcat toamna asta. Asa ca o am my beloved Mac cu mine si o sa raportez tot. Am o saptamana in Hamburg, vreo 5 zile in Tel Aviv, si apoi vin in Romania! Am planuri si pentru noiembrie dar toate la timpul lor!