Monday, April 16, 2007

Welcome to the Middle East!

M-am tot gandit cu ce sa incep si sa fie ceva inedit si de actualitate...Si m-am gandit ceva pana sa im dau seama ca nu trebuia sa caut niciunde, nici la Stirile de la ora 17.00, nici pe Internet, nici sa-mi fac abonament la Libertatea. Totul era foarte simplu. Si poate de asta nu mi-am dat seama, pentru ca de multe ori cautam lucrurile prea departe si sunt atat de aproape, sunt prea evidente si usor de gasit...
Destul cu suspansul :)! Am decis sa va scriu despre mine, despre viata, despre violenta si terorism... De ce asta? Pentru ca acum un an am aflat cum e sa o iei de la zero intr-o tara in care cele mai multe lucruri le afli de la CNN. Asa ca m-am gandit sa va povestesc cum arata lucrurile in realitate si nu cum sunt prezentate in media si cum e sa simti pe pielea ta un razboi si experienta de a trai intr-un loc unde totul e "alftel".
M-am gandit sa va spun cum e sa te adaptezi intr-un loc unde mentalitatile oamenilor sunt atat de diferite si lucrurile care tie ti se par de necrezut pt ei sunt the usual stuff! Ei nu sarbatoresc Craciunul si Pastele, insa au Hanukka, Pesah, sarbatoresc Anul Nou prin luna octombrie, insa majoritatea sarbatorilor sunt cele in care comemoreaza "zilele negre" din istoria tarii - pentru soldatii pierduti sau cer iertare pentru toate greselile facute in timpului anului.
To make a long story short, anul trecut in anul 2006, m-am mutat in The Holly Land, mai precis in Tel Aviv! Lucrurile nu au decurs exact cum as fi dorit. La numai o saptamana, Israelul a inceput razboiul cu Libanul. A fost un "welcome to Tel Aviv" la care nu m-am asteptat!
Cum am invatat sa traiesc intr-o tara cu o cultura atat de diferita o sa aflati pe acest blog. Si sper ca o sa intelegeti ce m-a determinat sa fiu atat de interesata de geopolitica, de istorie si tot ce inseamna terorism si acte nejustificate de violenta!
to be continued...

6 comments:

iulia said...

Mi se pare cea mai buna idee faptul ca ai ales sa scrii despre experiente personale, pentru ca eu cred ca acestea sunt intr-adevar ceea ce ii intereseaza pe oameni, si din care se poate invata ceva. cu atat mai mult cu cat aceste experiente sunt diferite de cele cu care noi suntem obisnuiti. mi-as fi dorit insa foarte mult ca "taramul fagaduintei" sa fie mai mult decat o expresie care avea sens doar acum cateva mii de ani...

Raluca Firanescu said...

Mersi pt sustinere Iulia :).. Si eu ma bucur f tare ca am ales sa vb despre acest subiect mai ales ca nu stiu cati din colegii mei au avut o ocazia sa mearga aici si sa inteleaga exact ce se intampla...

Anonymous said...

as vrea sa te intreb daca sunt si lucruri frumoase pe care ai putea sa ni le impartasesti despre israel, pt ca in fond si la urma urmei ai decis sa traiesti acolo, nu?

Anonymous said...

Astept continuarea, adica detalii despre cum vezi tu sarbatorile respective, daca gasesti o semnificatie in ele, cum le compari cu sarbatorile ortodoxe sau romanesti. Povesteste-ne cum comportamentul ti se schimba din cauza temerii ca oricand poate fi un atentat sau ca razboiul poate izbucni oricand. Oamenii de acolo au alte valori de cat noi? Pretuiesc viata mai mult? Daca da, cum iti dai seama de asta?

Anonymous said...

cred ca si eu as fi vrut mai mult sa citesc despre experienta ta si felul cum ai trait tu anumite evenimente! mi se pare foarte curajos sa alegi sa traiesti intr-o tara nesigura, in conditiile in care mie cateodata mi-e teama sa traversez strada

Anonymous said...

de curiozitate ... de ce ai ales tocmai Israelul.. te mariti?:) fiindca am impresia ca puteai sa alegi cu usurinta orice alta tara fara atatea pericole si poate mai multe recompense. si in plus nimic din ce povestesti tu de-acolo nu suna frumos, evident nu-ti place, atunci hai la paris , hai in l.a. , hai naiba la bucuresti ... ce rost are sa-ti traiesti tineretea intr-o tara care nu ti se potriveste . p.s. nu este un sfat, .. e doar un gand
si p.p.s. nu uita ca de multe ori deciziile peste care a trecut ceva timp sunt privite cu un hmm dezaprobator
p.p.p.s. e foarte tare optiunea asta de anonim pup pa